sâmbătă, 29 august 2009

29 august -Tăierea capului Sf.Ioan Botezătorul




În aceasta luna în ziua a douăzeci si noua, pomenirea taierii cinstitului cap al cinstitului slăvitului Prooroc înainte-mergător si Botezător Ioan.

Sfântul Ioan, Înaintemergătorul si Botezătorul Domnului a primit de la însuşi Domnul Hristos mărturia ca el era cel mai mare dintre toţi oamenii născuţi din femeie si cel dintâi intre Profeţi. Pe când încă se afla in pântecele mamei sale, el a tresărit de bucurie in preajma lui Mesia pe care îl purta in ea Prea Sfânta Maica a Domnului. La maturitate, el, "de care lumea nu era vrednica" (cf Evrei 11:38), se retrase in pustiu, acoperit cu o haina din par de cămila si încins cu o curea de piele, aceasta semnificând stăpânirea tuturor pornirilor trupeşti. Regăsind, ca un nou Adam, starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui Dumnezeu, el se hrănea cu cosaşi si cu miere sălbatica, si îşi ţinea in contemplare mintea netulburata de grijile acestei lumi. In anul 15 al domniei lui Tiberiu Cezar (anul 29), Ioan, când a auzit Cuvântul lui Dumnezeu in pustie, se duse in regiunea Iordanului, pentru a predica pocăinţa către mulţimile care veneau la el, atrase de viata sa îngereasca. El ii boteza in apele Iordanului in semn de curăţire de păcatele lor, si pentru a-i pregăti sa îl primească pe Mântuitorul el ii îndruma sa facă mai curând roade vrednice de pocăinţa, decât sa se laude ca sânt fiii lui Avraam. Reluând cuvintele profetului Isaia, el le spunea : "Glasul celui care striga in pustiu. Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi in loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strâmbe, drepte, si cele colţuroase, cai netede. Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit". (Is. 40:3-5).

Pentru ca poporul se întreba daca nu era el Mântuitorul aşteptat de atâtea generaţii, Ioan le spuse: "Eu va botez cu apa, dar vine altul mai mare decât mine, El va boteza cu foc si cu Duh Sfânt". Curăţenia sa si dragostea sa pentru feciorie erau intr-atât de mari încât fu considerat vrednic nu doar de a-l vedea pe Mântuitor, al cărui Înaintemergător fusese pus, ci chiar sa Îl boteze in Iordan si sa fie martorul descoperirii Sfintei Treimi.

Sfântul Ioan medita fără încetare la Cuvântul lui Dumnezeu si le considera pe toate ale acestei lumi ca nesemnificative in fata respectării Legii dumnezeieşti, a cărei desăvârşită întruchipare era viata sa. De aceea nu se temea sa adreseze reproşuri aspre lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii, om lipsit de ruşine si dezmăţat care, contrar Legii, se căsătorise cu Irodiada, soţia fratelui sau Filip pe când acesta din urma era încă in viata si avusese cu ea o fata, Salomeea. Făcându-se mijlocitorul conştiinţei înveterate a pescarului, Profetul ii vorbea in numele lui Dumnezeu : "Nu iţi este îngăduit sa ai ca soţie pe femeia fratelui tău". De aceea Irodiana nutrea in ea o ranchiuna puternica împotriva lui Ioan si voia sa îl omoare; era însă împiedicată de Irod care îl proteja, ca bărbat drept si sfânt, dar mai ales pentru ca se temea de poporul pe care îl cinstea ca pe un trimis al lui Dumnezeu. In cele din urma Irodiada cea perfida îşi atinse scopul si făcu astfel incit Profetul sa fie dus la închisoare in fortăreaţa din Macheronte. Când fu aniversarea zilei de naştere a regelui, in apropierea Pastelor, acesta invita pe notabilii regatului sau la un mare ospăţ, in timpul căruia toţi se dedară îmbuibării si beţiei. Salomeea dansa cu voluptate in fata mesenilor acestui banchet al slavei deşarte, si ea plăcu privirii desfrânate a tatălui sau care ii jura sa ii dea ca recompensa orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumătate din regatul sau. La sfatul mamei sale, tânăra ceru sa ii fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezătorul. Regele se simţi încurcat, dar din cauza jurământului sau, si pentru a nu-si pierde onoarea in fata invitaţilor, se decise sa îl omoare pe Cel Drept. Sentinţa fu pe loc executata, un soldat ii taie capul Sfântului Ioan in închisoare si îl aduse imediat, încă sângerând, pe un platou, in sala de ospăţ care adresa in tăcere reproşul sau fata de slăbiciunea criminala a regelui. Salomeea prezenta mamei sale trofeul, cu aerul de a spune : "Mănâncă, o, mama, trupul celui care a trăit ca unul fără trup, si bea sângele lui. Aceasta limba care nu înceta sa ne facă reproşuri va tăcea de-acum pentru totdeauna".

Ucenicii Sfântului veniră sa îi ia trupul si merseră sa îl îngroape in Sevastia apoi se duseră sa îl înştiinţeze pe Iisus. Abia mult mai târziu Moaştele Sfântului Înaintemergător fura regăsite in mod miraculos, pentru a răspândi harul asupra credincioşilor care li se închina.

Acest act sângeros pare sa fi fost îngăduit de Dumnezeu pentru ca după ce a fost Înaintemergătorul lui Hristos pe pământ, Sfântul Ioan Botezătorul sa fie de asemenea in împărăţia morţilor si sa meargă sa înştiinţeze pe morţii cei drepţi de speranţa in Mântuire, venirea apropiata a lui Mesia care trebuia sa spargă prin Cruce porţile si închizătorile Iadului.

Prin viata precum si prin moartea sa, Înaintemergătorul rămâne de asemenea pentru toţi Creştinii un Profet si un stăpânitor al vieţii spirituale. Prin comportamentul sau ireproşabil, el ii învaţă sa lupte până la moarte împotriva păcatului, nu numai pentru respectul dreptăţii si ascultarea Legii lui Dumnezeu dar si pentru a înainta in virtute si curăţia inimii. Orice conştiinţa cizelata prin meditarea asupra Legii lui Dumnezeu se aseamănă deci cu Înaintemergătorul si croieşte "căile Domnului" in sufletul care se căieşte, pentru a-i da cunoaşterea Mântuirii (cf. Luca 1:76).[Vieţile sfinţilor]


Niciun comentariu: